|
REVISTA DE CHIMIE Cite as: Rev. Chim. https://doi.org/10.37358/Rev.Chim.1949 OSIM Nr. R102355 ISSN Online 2668-8212 ISSN Print: 1582-9049 ISSN-L: 1582-9049 |
LATEST ISSUE >>> |
| Volume 74, 2023 |
| Volume 73, 2022 |
| Volume 72, 2021 |
| Volume 71, 2020 |
| Volume 70, 2019 |
| Volume 69, 2018 |
| Volume 68, 2017 |
| Volume 67, 2016 |
| Volume 66, 2015 |
| Volume 65, 2014 |
| Volume 64, 2013 |
| Volume 63, 2012 |
| Volume 62, 2011 |
| Volume 61, 2010 |
| Volume 60, 2009 |
| Volume 59, 2008 |
| Volume 58, 2007 |
| <<<< back |
|
| ÎN anul 2007 s-au împlinit 150 de ani de industrie petrolieră în tara noastră si în lume, moment marcat prin recunoastere documentară de către principalele publicatii de specialitate. Dezvoltarea societătii în general se confruntă cu progresele industriei de prelucrare si valorificare a principalei surse de energie si produse petrochimice. Instalatii rudimentare de distilare a petrolului au fost semnalate încă înainte de 1857 <6>. Anul 1857 a rămas un an de referintă în istoria petrolului în România si în lume, având semnificatia trecerii de la simple găzării la industria petrolieră în continuă dezvoltare si în prezent. Pentru România anul 1857 are o triplă importantă conferită de recunoasterea a trei priorităti la scară mondială: - construirea si punerea în functiune a primei rafinării industriale de mare capacitate pentru obtinerea petrolului lampant prin distilarea primară a petrolului, folosit pentru iluminat, pe baza cercetărilor si tehnologiilor autohtone si cu capital integral românesc <1,2,12>. Proprietarul primei "găzării" a fost Marin Mehedinteanu <1,2,13> în colaborare cu fratele său Teodor Mehedinteanu. Instalatia a intrat în functiune în martie 1857 <9,15>, cu o capacitate de 2700 t/an la Râfov o suburbie a Ploiestiului, după o tehnologie originală prin care se realiza un petrol lampant de calitate, obtinut prin rafinare cu solutie de NaOH, respectiv H2SO4 <1,2,14>; Pentru SUA, momentul de start al unei industrii petroliere este marcat abia în 27 august 1859, când, ca urmare a lucrărilor de foraj realizate de Edwin Drake în Tituville Pensilvania <12,16,17> intra în functiune prima distilărie de petrol în Pittsburg <8>. Tot în anul 1859 si Rusia înregistrează functionarea primei sale distilării <9>. - România a devenit prima tară din lume cu o productie de petrol la nivel national oficial inregistrată de 275 t (1817 barili). Această productie a fost unanim confirmată de statisticile românesti cât si de cele străine. Astfel "te Science of Potroleum" scria "Prima productie de petrol înregistrată a fost în anul 1857 , când România a avut o productie de 275 t, iar în 1858 de 495 t. În 1859 S.U.A. au avut o productie de 274 t. Apare în statistici, apoi Italia în 1860, iar Canada intră în 1862 urmată de Mexic în 1901 si Persia în 1913 <18>. - a treia prioritate recunoscută pe plan mondial <1,2, 7,15> este iluminarea primului oras din lume si anume Bucurestiul cu petrol lampant (Palatul Sutu). Urmează Ploiestiul apoi Viena si celelalte. Si din punct de vedere etimologic , românii au contribuit esential de pe vremea daco-romanilor la precizarea si folosirea termenilor specifici domeniului. Astfel denumirea de "păcură" derivă de la "păcurari" nume purtat de păstorii ardeleni derivat de la latinescul "pecorarius" (cioban) <1-3>. După C.C. Giurescu denumirea de păcura provine de la latinescul "picula" - picătură, forma sub care petrolul iese la suprafată. De asemenea cuvântul "titei" provine din latinescul "titia"-zer de lapte <2>. Existenta si folosirea păcurei pe teritoriul actual al tării noastre se cunostea din antichitate. Numeroase documente atestă legiferări ale domnitorilor cu privire la acordarea drepturilor de folosire a zăcămintelor de către proprietarii de terenuri <4> din care, de obicei, petrolul tâsnea; după vaporizarea fractiunilor usoare rămânea un produs vâscos, păcura, folosită în scopuri terapeutice, la ungerea osiilor, la iluminat, la incălzit, impermeabilizarea lemnului etc. Aceste documente datează încă din vremea lui Alexandru cel Bun (1442) <1>, ªtefan cel Mare (1493), Neagoe Basarab (1517), Alexandru Ioan Cuza <1,3>. Dimitrie Cantemir a scris în Descriptio Moldaviae (1714 - 16) despre păcura din satul Moinesti <5>. Astăzi , există numeroase lucrări publicate de istorici, chimisti sau petrolisti referitoare la evolutia industralizării petrolului, tara noastră remarcându-se atât în ceea ce priveste rezervele si extractia petrolului cât si prelucrarea lui în scopul obtinerii carburantilor si a materialelor prime pentru petrochimie. Petrochimia a cunoscut o dezvoltare deosebită după 1950. Cercetătorii români si-au adus contributii însemnate la descifrarea compozitiei petrolului: Lazăr Edeleanu, Negoită Dănăilă, Costin D. Nenitescu <19-21>si multi altii, dar mai ales la separarea componentilor lui si valorificarea prin chimizare în produse de larg consum <10>. În cele ce urmează, se prezintă doar principalele aspecte ce au marcat evolutia petrolului în tara noastră: - în 1897 numărul rafinăriilor a fost de 87 intrând în functiune la Câmpina, rafinăria "Steaua Română", apoi la Teleajen - rafinăria "Româno - American, (1904), Vega", Astra Româna, Concordia la Ploiesti în 1904. - în 1904 se înregistrează functionarea primei scoli de maistri sondori din Europa la Câmpina. - productia anuală de petrol ( în tone) perntru uz intern si export a oscilat în functie de conjuncturile politice interne si internationale, astfel: 1906 - 88709, 1913 - 1885619, 1919 - 920488, 1924 - 1851303. -În perioada 1935 - 1940 până la cel de-al II-lea război mondial, în România existau 5 rafinării mari de petrol cu 42 instalatii de distilare atmosferică cu o capacitate de 240.050 barili/zi si 7 instalatii de cracare termică cu o capacitate de 35850 barili/zi. În 1936 s-a înregistrat cea mai mare productie de petrol din România din perioada interbelică de 8.704.000 t. La vremea respectivă, România ocupa locul 5 în ierarhia producătorilor de petrol după :S.U.A., U.R.S.S., Indiile Olandeze si Canada, cu mult înaintea Frantei, Germaniei, Angliei si Japoniei <2>. După cel de-al doilea război mondial, până la nationalizarea din 11 iunie 1948, s-a trecut la reconstructia rafinăriilor distruse de bombardamente, aceasta deoarece capacitatea de rafinare a scăzut în 1944 cu 53% fată de 1943 <12> si anume: "Astra Română", "Standard", "Vega", "Româno - Americană" - Ploiesti, "Steaua Română" - Câmpina si Creditul Minier - Brazi. După 1960 a început modernizarea si dezvoltarea rafinăriilor din Brazi si Teleajen cât si la constructia de noi rafinării la Onesti, Dărmănesti, Pitesti si Midia - Năvodari. În 1989 cele 11 rafinării existente ating o capacitate de 34 mil.t/an. În această perioadă s-au construit capacităti mari de prelucrare, desi resursele interne de petrol erau în declin. Astfel, productia de petrol, care a crescut la un maxim de 15.100.000 t în 1977 a scăzut la 6.700.000 t în 2005. Rafinăriile proiectate aveau un grad înalt de valorificare a petrolului pentru a se produce carburanti, combustibili, uleiuri minerale lubrifiante si materii prime petrochimice de bază, ceea ce asigură un grad optim de chimizare a petrolului. Rafinăriile au un înalt grad de complexitate Nelson, ca sistem integrat ce cuprind instalatiile de distilare primară si sub vid, cracare catalitică, reformare catalitică, hidrofinare benzine si motorine, alchilare, izomerizare, recuperare sulf, cocsare etc. Astfel indicele Nelson al rafinăriilor integrate din România cuprins între 9 - 11, este comparabil cu cel din S.U.A. si mai mare decât al celor din Europa care au între 7 - 9. Acest nivel al rafinăriilor s-a mentinut până în 1986, după care, datorită unei politici gresit întelese decalajul tehnic si-a spus cuvântul. Capacitătile standard de prelucrare de 3,5 mil.t/an pe o linie existentă în tara sunt sub limita economică de 10-14mil.t/an pe o singură linie de rafinare a petrolului existentă în SUA, Europa sau alte zone <2>. Cu toate aceste variatii ale capacitătilor de productie, România s-a remarcat si printr-o dezvoltare a industriei petrochimice în cadrul platformelor industriale. După 1955, începe perioada petrochimiei moderne în România, prin intrarea în functiune a instalatiei de cauciuc sintetic "Carom" - Onesti si în 1960, a uzinei petrochimice "Petrobrazi" - Brazi integrată cu rafinăria de petrol. Din 1965, sau construit complexele petrochimice "Arpechim" - Pitesti, "Oltchim" - Râmnicu Vâlcea, "Solventul"- Timisoara, integrat cu piroliza de la Pancevo-Serbia, "Petrotel" - Lukoil - Ploiesti si "Petromidia" - Midia - Năvodari <2>. După 1990 importul de petrol a scăzut foarte mult, din cele 73 de instalatii petrochimice realizate între 1960 - 1989. În anul 2003 mai functionau numai 18 instalatii. În prezent se fac eforturi de a se mentine nivelul necesar de dezvoltare a industriei chimice si petrochimice, ambele industrii fiind factor de progres al societătii românesti în contextul deschiderii acestora către Europa si întreaga lume <22>. Bibliografie 1.BONCU, M.C., Contributii la istoria petrolului românesc; Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti, 1971 2.IVÃNUS, Gh, STEFÃNESCU, I., MOCUtA, St-Tr.,STIRIMIN, St. N., COLOJA, M.P., Istoria petrolului în România, Editura AGIR, Bucuresti, 2004 3.BRÃTESCU, Gh., Izul petrolului 4.GIURESCU, C.C., Vechimea exploatării petrolului si a "cerii de pamânt" în tările românesti., Cibinium , 1967/1968, Sibiu, 1969 5.CANTEMIR,D., Descrierea Moldovei (traducere Petre Pandrea) , Editura Tineretului, Bucuresti, 1965, p85 6.GOLOGAN, N.C.V., Cercetări privitoare la treculul comertului românesc din Brasov, Bucuresti, 1928, p60 7.*** Petrolul românesc - 100 de ani de industrie peroliferă în România, Editura de limbi străine, Bucuresti, 1959 8.RÃVAS,Gh., Din istoria petrolului românesc, Editura de Stat pentru politică, Bucuresti 1955 9.FLORESCU, M., Vingt ans d'essor de l'industrie chimique dans la Roumanie Socialiste, Editura Meridiane, Bucuresti, 1973 10.FLORESCU,M., Este eficientă petrochimia?, Editura Chiminform DATA S.A., Bucuresti, 1996 11.SOLOMON, M., Lumini în retortă, Editura Stiintifică, Bucuresti, 1962 12.BANCI, A.S ., Petrolul, Editura Tehnică, Bucuresti, 1981 13.BERINDEI, D., POPOVICI, V., Dezvoltarea economică si socială a Principatelor în anii 1848 - 1864, Istoria României, IV Editura Academiei Republicii Socialiste România , Bucuresti, 1964 14.CONSTANTINESCU,Gh., PRODROM, J., Petrol si gaze, 1, nr.9-10, 1957, p457 15.POTRA, G., Din Bucurestii de ieri, 1 ,Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1990 16.SEDILLOT, R., Istoria petrolului, Editura politică, Bucuresti, 1979 17.FORBES, R.J., Les Cahiers Ciba, Le Petrole, nr.3, 1967, p3 18.*** te Science of Petroleum , 1, Statics of Petroleum and Allied Substances, Oxford, University Press, London, 1938 19.DRIMUS, I., TACHE, C., Rev. Chim.,(Bucuresti), 9, nr.2, 1958, p61 20.BENARI, S., BANCIU, A.S., Lazăr Edeleanu, Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti 1982 21.COCIASU, C. A., Rev.Chim., (Bucuresti), 45, nr.1, 1994, p74 22.IVÃNUS, Gh. Repere petrochimice - Editura Universitătii din Ploiesti, 2006 Revista de Chimie, vol. 59 , no. 1, 2018 |
| <<<< back |
